Greșeli montare pompă puț și cum eviți cele 7 capcane

Cele mai frecvente greșeli la montarea pompei de puț sunt șapte. Pompa e aleasă fără date despre puț. E montată la adâncimea greșită. E pornită într-un puț cu nisip. Cablul și conducta sunt legate în grabă. Lipsește protecția la mers în gol. Clapetele și hidroforul sunt puse greșit. Capul puțului rămâne expus la îngheț. Toate se pot evita dacă afli dinainte nivelul apei și debitul puțului și verifici instalația punct cu punct înainte de prima pornire. Dacă vrei pe cineva care să facă asta pentru tine, vezi ce înseamnă un montaj corect de pompe și hidrofor pentru puțuri forate.

Unghiul acestui articol e diferit de cel al unui ghid de instalare. Aici nu iei pașii pe rând, ci greșelile pe care le vedem cel mai des când suntem chemați la case din Brașov, Săcele, Hărman sau Ghimbav, unde pompa „a mers un an și s-a oprit”. Dacă vrei întâi să înțelegi cum arată un montaj făcut ca la carte, citește ghidul practic despre instalarea pompei submersibile în puț. Pe scurt, pompa submersibilă e coborâtă sub nivelul apei și împinge apa în sus, spre casă. Aici ne uităm la ce poate merge prost pe drum și la cum îți dai seama din timp.

Cuprins

• Greșeala 1: alegi pompa „după ochi”, fără să știi nimic despre puț
• Greșeala 2: pompa ajunge la adâncimea greșită în puț
• Greșeala 3: pornești pompa nouă într-un puț cu nisip
• Greșeala 4: cablul, conducta și legăturile făcute în grabă
• Greșeala 5: nicio protecție când rămâne fără apă sau scade tensiunea
• Greșeala 6: clapete puse greșit și un hidrofor care nu ține presiunea
• Greșeala 7: capul puțului lăsat expus la îngheț și la apa de suprafață
• Recapitulare: cele 7 greșeli, semnele lor și verificarea dinainte de pornire
• Ce faci concret dacă ai deja pompa montată
• Concluzie: montajul bun începe înainte să cumperi pompa

Greșeala 1: alegi pompa „după ochi”, fără să știi nimic despre puț

Scenariul e mereu același. Puțul e gata, meșterul întreabă „cât de adânc e?”, tu spui o cifră auzită de la cel care a forat, iar pompa se cumpără din magazin după adâncimea totală. Problema e că adâncimea totală a puțului spune foarte puțin despre pompa de care ai nevoie. Pompa nu urcă apa de la fundul puțului. O urcă de la nivelul la care stă apa când pompezi. Mai adaugă înălțimea până la robinetul cel mai sus din casă, pierderile pe conductă și presiunea pe care o vrei la duș.

Ca să alegi corect, îți trebuie câteva date pe care orice firmă serioasă de forajForajul este operațiunea de săpare a unei găuri verticale în pământ pentru a ajunge la stratul de apă subteran și a construi un puț. ți le lasă la final:

• nivelul static: unde stă apa în puț când nu pompezi nimic;
• nivelul dinamic: până unde coboară apa când pompezi continuu un timp;
• debitul măsurat la probă: câtă apă a dat puțul efectiv la pompare, nu cât „ar trebui” să dea;
• diametrul interior al coloanei: țeava care căptușește puțul și în care trebuie să încapă pompa.

Fără aceste date, alegerea e pe ghicite, iar ghicitul are două fețe la fel de proaste. Dacă iei o pompă prea slabă, apa vine cu presiune mică la etaj și pompa merge aproape continuu. Dacă iei o pompă prea mare pentru cât dă puțul, golește coloana de apă mai repede decât se reumple. Atunci pompa trage aer, se încălzește și, de multe ori, trage și nisip din jurul filtrului. În Hărman și pe câmpia spre Prejmer vedem des puțuri cu apă bună, dar cu un debitDebitul reprezintă cantitatea de apă pe care o poate furniza un puț într-un interval de timp, măsurată de obicei în litri pe minut sau metri cubi pe oră. care nu suportă orice pompă. O pompă supradimensionată acolo e o greșeală clasică.

Cum eviți asta: nu cumpăra pompa înainte să ai fișa puțuluiDocumentul tehnic care rezumă toate datele importante ale unui puț forat: adâncime, straturi întâlnite, coloană și nivelul apei.. Dacă nu o ai, cere-o firmei care a forat. Dacă firma nu mai există, se poate face o măsurătoare simplă a nivelurilor înainte de montaj. Pentru o primă orientare, uită-te la cum se leagă puterea pompei de adâncimea puțului. Reține totuși ideea de bază: pompa se alege după nivelul dinamic și după consumul casei, nu după cât de adânc a mers burghiul. Mai e un detaliu: un debit măsuratCantitatea reală de apă pe care o poate furniza un puț, determinată prin testare directă după forare, exprimată de obicei în litri pe minut sau metri cubi pe oră. la un puț din Codlea nu spune nimic despre puțul tău din Săcele, chiar dacă adâncimile seamănă. Acviferul, adică stratul care ține apa, diferă de la o zonă la alta.

Greșeala 2: pompa ajunge la adâncimea greșită în puț

Chiar și cu pompa potrivită, poți greși locul în care o atârni. Aici apar două extreme: pompa pusă prea sus și pompa lăsată prea jos, aproape de fund. Ambele se văd des, iar ambele scurtează viața pompei, fiecare în felul ei.

Pompa pusă prea sus e greșeala celui care vrea să economisească țeavă și cablu. Pare logic: „apa e la șase metri, de ce s-o duc la treizeci?”. Doar că nivelul static nu e nivelul la care lucrează pompa. Când pornește, apa coboară spre nivelul dinamic. Vara, în ani secetoși, coboară și mai mult. Dacă pompa stă prea aproape de oglinda apei, la un moment dat rămâne parțial în aer. Rezultatul e mers în gol, adică pompa se învârte fără apă, se încălzește și își distruge rotoarele și etanșările. În zona Bod–Feldioara am văzut pompe care au mers impecabil din martie până în iulie și au cedat în august. Nu erau defecte. Pur și simplu au fost montate pentru nivelul de primăvară.

Pompa lăsată prea jos e greșeala opusă, a celui care se gândește „cu cât mai jos, cu atât mai sigur”. La fundul puțului se adună de-a lungul anilor nisip fin, mâl și depuneri. O pompă care stă chiar deasupra lor le aspiră la fiecare pornire. Pe lângă asta, multe pompe submersibile se răcesc cu apa care curge pe lângă motor. Dacă pompa stă sub zona de filtru, adică sub porțiunea de coloană prin care intră apa, curentul de răcire nu mai trece cum trebuie pe lângă motor. Pentru astfel de cazuri există o manta de răcire, un tub care obligă apa să treacă pe lângă motor. Ea însă trebuie prevăzută din proiect, nu improvizată.

Cum eviți asta: poziția se stabilește din fișa puțului. Ca regulă practică, pompa se pune suficient sub nivelul dinamic încât să rămână acoperită și în perioadele secetoase. Totodată, trebuie să stea la o distanță sigură de fundul puțului și de zona în care se depune nisipul. Pe hârtie notezi exact la ce adâncime ai coborât-o și pe ce lungime de cablu. Peste câțiva ani, când cineva va trebui să o scoată pentru service, informația asta valorează mult. Iar dacă puțul tău e într-o zonă cu niveluri care fluctuează mult, cum sunt unele terenuri de lângă Râșnov sau Vulcan, unde apa reacționează repede la topirea zăpezii și la secetă, pune mai multă rezervă sub nivelul dinamic, nu mai puțină.

Greșeala 3: pornești pompa nouă într-un puț cu nisip

Asta e probabil cea mai scumpă greșeală din listă, pentru că efectul nu se vede imediat. Puțul a fost forat de curând sau stă de mult nefolosit. Pompa veche s-a ars, iar tu bagi una nouă direct, fără să verifici în ce apă intră. În primele zile apa iese ușor tulbure și pare normal, „se limpezește ea”. Între timp, nisipul fin trece prin pompă la fiecare pornire și roade rotoarele și difuzoarele ca un șmirghel.

Un puț bine executat ar trebui să fie curățat și dezvoltat la final, adică pompat intens până când apa iese limpede și nu mai aduce particule. Asta ține de execuția forajului, nu de pompă. Dacă pasul a fost sărit sau făcut în grabă, nisipul rămâne în coloană și în jurul filtrului. În timp, chiar și un puț bun se poate colmata, adică i se înfundă filtrul și pietrișul din jur cu nisip fin, mâl și depuneri. Asta se întâmplă mai ales în zonele cu straturi nisipoase, cum găsim des în Sânpetru, Hălchiu sau pe câmpia Bârsei.

Semnele care îți spun că puțul trebuie curățat înainte să montezi pompa nouă:

• pompa veche a cedat cu rotoarele tocite sau blocate cu nisip;
• în rezervorul hidroforului sau în filtrul de la intrarea în casă găsești depuneri granulare;
• apa iese tulbure la fiecare pornire și se limpezește după câteva minute;
• debitul a scăzut treptat în ultimii ani, fără o cauză evidentă;
• la fundul puțului, măsurat cu o sondă, se vede că s-a ridicat stratul de depuneri.

Cum eviți asta: înainte de pompa nouă, verifică starea puțului. Dacă sunt semne de nisip, soluția corectă este o denisipare a puțului făcută cu echipament dedicat, nu o pompă mai puternică și nici un filtru mai des pus în casă. Denisiparea scoate nisipul din coloană și din zona filtrului și redă puțului debitul pe care îl poate da. Abia după ea montezi pompa nouă în apă curată. Dacă amâni, vezi ce se întâmplă cu nisipul din puț ignorat ani la rând. Pe scurt: pompe schimbate des, hidroforHidroforul este echipamentul care menține presiunea constantă a apei în instalația casei, folosind un vas cu aer și o pompă comandată automat. înfundat, robineți și boilere uzate înainte de vreme. Mai reține ceva: când debitul scade, nu căuta soluția în a merge mai jos în puțul existent. Cauza e de cele mai multe ori colmatarea, o pompă uzată sau o coloană deteriorată, și pe acolo se începe.

Greșeala 4: cablul, conducta și legăturile făcute în grabă

Pompa stă undeva jos, în puț, iar tot ce o ține conectată de casă se reduce la trei lucruri: conducta prin care urcă apa, cablul electric și coarda de siguranță de care atârnă. Montajul pare simplu, „legi și cobori”. Tocmai de aceea aici se fac cele mai multe scurtături, iar unele se plătesc cu pompa rămasă blocată în puț.

Cablul electric

Cablul pompei submersibile trebuie să aibă secțiunea potrivită pentru lungimea totală, de la pompă până la tablou, și pentru puterea motorului. Pe un cablu prea subțire și lung tensiunea scade. Motorul primește mai puțin decât îi trebuie, consumă mai mult curent și se încălzește. Îmbinarea dintre cablul pompei și cablul de coborâre stă sub apă ani la rând. Ea se face cu un set special de etanșare pentru submersie, nu cu bandă izolatoare și nici cu doze. Am scos din puțuri din Cristian și Ghimbav pompe arse doar din cauza unei îmbinări în care a intrat apă.

Conducta și fitingurile

Conducta se alege pentru presiunea la care lucrează, iar fitingurile trebuie strânse bine și asigurate. La pornire, pompa are o mică mișcare de torsiune. Dacă îmbinările nu sunt potrivite, în timp se pot desface, iar pompa ajunge la fundul puțului. Cablul se prinde de conductă cu coliere sau bandă, din loc în loc, ca să nu se încurce și să nu se frece de pereții coloanei. Dacă îl lași liber, la scos îl tai sau îl blochezi.

Coarda de siguranță

Pompa se atârnă de o coardă sau un cablu din oțel inoxidabil, prins sus, la capul puțului, separat de conductă și de cablul electric. Funia de rafie, sârma obișnuită sau „merge și fără, o ține țeava” sunt greșeli care se plătesc când pompa trebuie scoasă. O pompă căzută în puț poate însemna o recuperare complicată și, uneori, pierderea puțului.

Mai e o problemă legată de toate trei: jocul dintre pompă și coloană. O pompă de 4 țoli într-o coloană strâmtă abia încape. Cu cablul prins de ea, se poate înțepeni la coborâre sau, mai rău, la scoatere. Merită să vezi cum influențează diametrul coloanei de tubare alegerea pompei. De preferat, discuți asta încă de la foraj, nu după.

Greșeala 5: nicio protecție când rămâne fără apă sau scade tensiunea

Să zicem că pompa e aleasă corect, pusă la adâncimea potrivită, iar legăturile sunt perfecte. Tot poate veni o zi în care puțul nu ține pasul. E o vară secetoasă, ai udat grădina ore întregi și vecinii au făcut la fel. Sau în rețea vine o tensiune scăzută pe un stâlp mai obosit de la marginea satului. Fără o protecție, pompa nu „știe” că ceva e în neregulă și continuă să meargă până cedează.

Cele mai importante protecții la o pompă de puț foratSursă de apă subterană obținută prin forarea unui tub îngust în pământ, până la un strat purtător de apă (acvifer). sunt următoarele:

• protecția la mers în gol: un senzor sau un controler electronic care oprește pompa când nu mai are apă, de exemplu prin electrozi de nivel coborâți în puț sau prin monitorizarea curentului consumat de motor;
• protecția motorului la suprasarcină: un releu termic sau un controler care oprește motorul dacă trage prea mult curent, semn că e frânat sau că tensiunea e mică;
• protecția la variații de tensiune: utilă mai ales unde rețeaua e instabilă;
• protecția diferențială: obligatorie pentru siguranța oamenilor, pentru că pompa e un consumator electric scufundat în apă.

O greșeală frecventă e să pui doar presostatul, adică întrerupătorul care pornește și oprește pompa după presiunea din instalație. Presostatul simplu nu te protejează de mersul în gol. Dacă puțul se golește, presiunea nu crește, pompa nu se oprește și merge până se arde. Există presostate cu protecție la lipsă de apă încorporată, dar și acelea trebuie alese și reglate corect pentru instalația ta.

Cum eviți asta: tratează protecțiile ca parte din pompă, nu ca accesoriu opțional. Un sistem gândit cap-coadă, cu senzori de nivel și controler, costă mult mai puțin decât o pompă arsă în mijlocul verii, când toată lumea are nevoie de apă și programările la service sunt pline. Detaliile despre ce senzori există și cum se combină găsești în articolul despre automatizarea puțului forat cu presostat și senzori de protecție. Pentru casele de vacanță din zona Râșnov sau Vulcan, unde nu ești acolo să auzi că pompa merge continuu, protecția la mers în gol e cu atât mai necesară. Altfel poți afla de problemă abia la următoarea vizită, când pompa e deja moartă.

Greșeala 6: clapete puse greșit și un hidrofor care nu ține presiunea

Această greșeală se vede de la distanță: pompa pornește și se oprește la fiecare deschidere a robinetului, uneori de mai multe ori pe minut. Fiecare pornire e o solicitare pentru motor, pentru contactele electrice și pentru conductă. O pompă care pornește de zeci de ori pe oră îmbătrânește mult mai repede decât una care pornește rar și merge mai mult. Cauzele sunt de obicei două, adesea împreună: clapetele de reținere și hidroforul.

Clapeta de reținere e o supapă care lasă apa să meargă doar într-un sens, spre casă, și o împiedică să curgă înapoi în puț când pompa se oprește. Multe pompe submersibile au deja o clapetă încorporată la ieșire. La capul puțului sau la intrarea în casă se mai pune de regulă una. Greșelile tipice sunt trei:

• fără nicio clapetă funcțională: apa coboară înapoi în puț, instalația se golește și pompa pornește la fiecare picătură;
• prea multe clapete înșirate, puse „ca să fie sigur”: între ele rămâne apă prinsă, apar lovituri de berbec, adică șocuri de presiune la oprire, și uzură suplimentară;
• clapete ieftine, cu arc slab sau cu garnituri care se lipesc: nu se închid complet, iar la apa cu fier și mangan, frecventă în unele zone din jurul Brașovului, se blochează cu depuneri.

Hidroforul e rezervorul cu membrană în care se acumulează apa sub presiune. Datorită lui pompa nu trebuie să pornească la fiecare pahar de apă. Dacă e prea mic pentru debitul pompei și pentru consumul casei, sau dacă perna de aer din el nu are presiunea corectă, efectul e același: porniri dese. Presiunea pernei de aer se verifică cu hidroforul gol de apă și se potrivește cu pragul de pornire al presostatului. Mulți nu știu că asta se reverifică periodic, nu se face o singură dată, la montaj.

Cum eviți asta: pune o clapetă bună la locul ei, nu cinci oarecare. Alege hidroforul în funcție de pompă și de consum, nu după ce era pe raft. Reglează corect presostatul și perna de aer. Pentru partea de reglaj ai pas cu pas ghidul despre presiunea din hidrofor și reglajul presostatului. O alternativă la hidroforul mare e pompa cu turație variabilă. Ea își adaptează viteza la consum și menține presiunea constantă. Și aceasta are însă nevoie de un vas de expansiuneRecipient metalic cu o membrană internă care preia variațiile de volum și presiune ale apei dintr-o instalație, protejând pompa și conductele. mic și de reglaj corect, nu e o scuză ca să sari peste restul.

Greșeala 7: capul puțului lăsat expus la îngheț și la apa de suprafață

În zona Brașovului iarna nu e o glumă. Pe dealurile din Săcele, spre Râșnov sau în zonele mai înalte de lângă Vulcan, gerurile coboară serios. Ultima greșeală din listă apare tocmai la partea pe care o vezi zilnic: capul puțului, adică locul în care coloana iese la suprafață, plus traseul conductei până în casă. Pompa stă în siguranță jos, la căldură relativă, dar tot ce e sus e vulnerabil.

Greșelile pe care le vedem cel mai des iarna sunt acestea:

• conducta de la puț la casă îngropată prea puțin, deasupra adâncimii de îngheț, așa că îngheață și crapă în prima iarnă grea;
• capul puțului lăsat într-un cămin neizolat sau, mai rău, direct afară, cu armături și manometruInstrument care măsoară presiunea apei din instalația unui puț, indicând momentul în care pompa pornește și se oprește. expuse;
• hidroforul pus în garaj sau într-o anexă neîncălzită, unde membrana și presostatul suferă la ger;
• cablul electric trecut pe lângă conductă, fără tub de protecție, prin zone unde poate fi tăiat la prima săpătură în grădină.

În zona Brașovului, ca regulă practică, conducta se îngroapă sub adâncimea de îngheț. Aceasta e în jur de un metru, iar pe terenurile mai expuse și la altitudine mai mare e prudent să mergi ceva mai jos. Dacă nu se poate îngropa suficient, de exemplu când e stâncă aproape de suprafață, conducta se izolează și, la nevoie, se protejează cu cablu încălzitor. Căminul puțului se acoperă cu un capac bine închis și izolat termic, iar armăturile din el trebuie să poată fi golite înainte de iarnă.

Capul puțului mai are un rol, la fel de important: împiedică apa de suprafață să intre în puț. O coloană tăiată la nivelul solului, fără capac etanș, lasă să curgă înăuntru apa de ploaie, cu tot ce spală de pe teren: îngrășăminte, resturi organice, uneori chiar scurgeri de la o fosă apropiată. Aici nu mai e vorba doar de pompă, ci de calitatea apei pe care o bei. Coloana trebuie să iasă puțin deasupra terenului, capacul trebuie să fie etanș, iar terenul din jur trebuie să aibă pantă, ca apa să se îndepărteze de puț, nu să se adune lângă el.

Cum eviți asta: gândește capul puțului și traseul conductei înainte să cobori pompa, nu după prima iarnă. În casele noi din cartierele dintre Brașov și Ghimbav sau din Hărman, ideal e ca traseul să fie stabilit odată cu restul utilităților. Așa nu mai spargi curtea amenajată ca să cobori conducta mai jos.

Recapitulare: cele 7 greșeli, semnele lor și verificarea dinainte de pornire

Dacă ai citit până aici, ai observat că aproape fiecare greșeală are aceeași rădăcină: graba. Pompa e cumpărată înainte să existe date despre puț. Montajul se face într-o după-amiază, fără verificări. Protecțiile sunt amânate „pentru mai târziu”. Tabelul de mai jos îți pune totul pe o singură pagină, ca să ai ceva concret de verificat împreună cu cine îți face montajul.

Greșeala	Ce semn vezi	Cum o eviți
Pompă aleasă fără date despre puț	Presiune slabă sau pompă care golește puțul	Ceri fișa puțului: niveluri, debit măsurat, diametru coloană
Adâncime de montaj greșită	Pompa trage aer vara sau aduce mâl	Montaj sub nivelul dinamic, cu rezervă, departe de fundul puțului
Pompă nouă în puț cu nisip	Apă tulbureTurbiditatea este gradul de tulbureală a apei, cauzat de particule fine în suspensie precum nisip, argilă sau nămol. la pornire, depuneri în hidrofor	Verifici puțul și faci denisipareOperațiunea de eliminare a nisipului și a particulelor fine dintr-un puț forat, pentru a curăța coloana și a limpezi apa extrasă. înainte de montaj
Cablu, conductă și coardă puse în grabă	Pompă oprită brusc, siguranțe sărite, pompă blocată la scoatere	Cablu dimensionat, îmbinare etanșă, coardă inox, coliere
Fără protecție la mers în gol	Pompă arsă în perioadă secetoasă	Senzori de nivel sau controler electronic, protecție motor
Clapete și hidrofor greșite	Porniri dese, lovituri în țevi	O clapetă bună, hidrofor dimensionat, pernă de aer reglată
Cap de puț neprotejat	Conductă înghețată, apă tulbure după ploi	Conductă sub adâncimea de îngheț, cămin izolat, capac etanș

Înainte de prima pornire a unei pompe noi, fie că e la un puț proaspăt forat, fie la înlocuirea uneia vechi, fă împreună cu instalatorul o scurtă listă de verificare:

1. Ai fișa puțului și pompa aleasă corespunde nivelului dinamic și consumului?
2. Puțul a fost curățat sau denisipat și apa iese limpede la probă?
3. Știi exact la ce adâncime a fost coborâtă pompa și ai notat-o?
4. Îmbinarea cablului e făcută cu set de etanșare pentru submersie?
5. Pompa e atârnată de coardă inox, separat de conductă?
6. Există protecție la mers în gol și protecție diferențială în tablou?
7. Perna de aer a hidroforului e verificată și presostatul e reglat?
8. Conducta și capul puțului sunt protejate de îngheț și de apa de suprafață?

Dacă la vreuna dintre întrebări răspunsul e „nu știu”, nu e o tragedie. E doar semnul că mai trebuie un telefon înainte să pui pompa în funcțiune. Cinci minute de verificare acum îți pot scuti o scoatere de pompă peste un an. O scoatere înseamnă manoperă, uneori echipament de ridicare și, cel mai neplăcut, zile fără apă în casă.

Ce faci concret dacă ai deja pompa montată

Poate că ai citit lista și ți-ai dat seama că pompa ta e deja în puț și că una sau două dintre greșeli s-ar putea să te privească. Nu trebuie să o scoți imediat. Câteva lucruri le poți observa singur, fără unelte speciale, iar ele îți spun dacă e cazul să chemi pe cineva.

Primul lucru e să asculți și să numeri pornirile. Deschide un robinet cu debit mic, cum ar fi chiuveta din baie, și vezi cât de des pornește pompa. Dacă pornește și se oprește la câteva secunde, ai fie un hidrofor cu perna de aer pierdută, fie o clapetă care nu închide. Ambele se rezolvă fără să umbli la pompă. Al doilea lucru e să te uiți la apă la prima pornire de dimineață, după ce pompa a stat toată noaptea. Dacă primul jet e tulbure sau găsești nisip fin în sitele de la robineți, puțul are probabil o problemă de nisip. Aceea se tratează la puț, nu la pompă.

Al treilea lucru e să te uiți la tablou. Dacă siguranța sau protecția pompei sare din când în când, mai ales vara sau seara, când toată strada consumă, poate fi vorba de o tensiune scăzută, de un cablu subdimensionat sau de un motor care începe să obosească. Aici nu mai experimenta singur. Cere o verificare a consumului de curent și a izolației cablului. Al patrulea lucru, pentru iarnă: verifică dacă în cămin sau în locul unde stă hidroforul temperatura rămâne peste zero în nopțile geroase. Un termometru ieftin, lăsat acolo o săptămână în ianuarie, îți spune tot.

Dacă descoperi mai multe semne deodată, de exemplu porniri dese, apă tulbure și o pompă care pare să meargă mai mult decât înainte, e foarte probabil ca problemele să fie legate între ele. Un puț care se colmatează dă mai puțină apă. Pompa coboară nivelul mai repede, merge mai mult, se încălzește și se uzează. În cazul ăsta, înlocuirea pompei fără să te ocupi de puț e bani aruncați. Ordinea corectă e să verifici întâi puțul, apoi pompa, apoi restul instalației.

Concluzie: montajul bun începe înainte să cumperi pompa

Dacă ar fi să reții un singur lucru din tot articolul, acesta ar fi: cele mai multe greșeli de montare a pompei de puț se fac înainte ca pompa să ajungă în puț. Se fac atunci când alegi fără date, când sari peste curățarea puțului sau când lași protecțiile pe mai târziu. Montajul propriu-zis contează, sigur. Cablul, coarda, clapeta și capul puțului trebuie făcute cu atenție. Dar o pompă perfect montată într-un puț nepregătit sau aleasă greșit tot va ceda înainte de vreme.

Recomandarea practică e simplă. Înainte să cumperi sau să schimbi o pompă, strânge datele puțului: nivelurile, debitul măsurat și diametrul coloanei. Verifică dacă puțul are nevoie de curățare sau denisipare. Apoi alege pompa și protecțiile ca pe un sistem, nu piesă cu piesă. Dacă locuiești în Brașov, Săcele, Hărman, Ghimbav, Codlea sau prin împrejurimi și vrei ca acest lucru să fie făcut de cineva care lucrează zilnic cu puțuri forate din zonă, vezi ce include serviciul de montaj pompe și hidrofor: alegerea pompei după datele reale ale puțului, montaj cu cablu și coardă corect dimensionate, protecții la mers în gol și reglaj al presiunii.

Costul unei astfel de lucrări depinde de mai mulți factori: adâncimea la care trebuie montată pompa, diametrul coloanei, starea puțului, eventuala nevoie de denisipare și distanța până la casă. De aceea nu se poate da o cifră corectă fără să vezi puțul. Oferta se face personalizat, după ce aflăm datele puțului tău și, la nevoie, facem o verificare la fața locului. Trimite-ne câteva detalii despre puț și despre ce vrei să alimentezi, iar noi îți spunem ce pompă și ce protecții ți se potrivesc. Cere o ofertă pentru puț

Întrebări frecvente