Pânză freatică, acvifer freatic, acvifer de adâncime — nu sunt același lucru
Pânza freatică este primul strat de apă subterană pe care îl întâlnești când sapi: stă la mică adâncime, respiră odată cu ploile și cu topirea zăpezii, iar nivelul ei urcă și coboară de la un anotimp la altul. Este apa din care se alimentau fântânile săpate de la marginea satelor.
Acviferul de adâncime este altceva. Stă sub straturi de argilă sau marnă care îl izolează de suprafață, are un nivel mult mai stabil și, tocmai pentru că e acoperit, este mult mai puțin expus la ce se scurge de sus — îngrășăminte, fose, dejecții animale, infiltrații din curte.
Distincția asta e motivul pentru care noi nu executăm nimic sub 45 de metri. Un puț oprit în pânza freatică e ieftin azi și o problemă în fiecare vară secetoasă: scade, se tulbură, se colmatează, iar analiza de apă iese aproape sigur cu nitrați peste limită. Adâncimile din tabelul de mai jos sunt adâncimi la care am ajuns în acvifere utile, nu la prima umezeală.
De ce diferă atât de mult adâncimea de la o localitate la alta
Pentru că litologia — succesiunea de straturi din subsol — se schimbă din 20 în 20 de metri, uneori și mai des. Doi vecini de pe aceeași stradă pot avea nevoie de adâncimi diferite. În județul Brașov vezi asta foarte clar: în luncile Oltului și ale Bârsei dai peste pietriș și bolovăniș, la Ticuș intri într-un strat gros de marnă compactă, iar la Râșnov–Glăjerie apa e pur și simplu greu de găsit, indiferent cât de aproape ești de munte.
De aceea, când ne ceri o ofertă, primul lucru pe care ți-l cerem este punctul exact pe hartă. Îl verificăm pe hărțile geologice ale zonei și pe propriile noastre lucrări din apropiere, și abia apoi vorbim despre adâncime și despre cost. Un preț sau o adâncime spuse la telefon, fără locația exactă, ar fi o cifră inventată.
